Minunat! Delicioasă turtiță! E una parfumată cu emoția călătoriei generice și condimentată cu de toate. Așa că am dat de sare, piper, mentă, miere și multe altele. Un pic de ardei iute pentru cum privești La Defence, ceva scorțișoară pentru Mont Saint Michel. Între toate sfârșitele și nesfârșitele, femeia-curcubeu stă agățătă de cer cu picioarele înfipte în pământ (o văd așteptând să ajungă la Sfintele Moaște și mi-e dragă fără un motiv clar). Femeia – curcubeu, o porție de meditație, o altfel de rugăciune. Binecuvântat omul conștient de mărimea propriilor resurse de uimire și curajos să se arate lumii așa cum este el, autentic, fericit sau nefericit! Eu cred în bucuria vieții și în povestea fără sfârșit. Sunt într-o dimineață de sâmbătă cu Mihaela violetă și mulțumesc Domnului și pentru darul acesta!